Alexandru Dragoș Pascu

” Cred că cel mai important e să vrei să faci. Când vrei cu adevărat să faci ceva, întotdeauna vei găsi sprijin și resurse”.

Alexandru Pascu a fost învățat de mic să creadă în visuri mari. A crescut într-o familie care i-a insuflat plăcerea de a învăța și bucuria de deveni cineva prin propriile-i forțe. A crescut cu două mame, pentru că mătușa sa, profesorul universitar Nicoleta Teodorescu, a împărțit acest rol cu cea mai mare recunoștință și răspundere. Alex a fost un copil de excepție, a învățat să citească la 4 ani și a fost un elev căruia părinții nu i-au deschis un caiet niciodată. Un copil care și-a făcut părinții să înțeleagă că drumul lui e altul decât sportul sau medicina.

Alex a ales arhitectura, dar până părinții au acceptat alegerea, a intrat la Politehnică pentru că mama îi promisese o chitară. Chemarea e chemare și până la urmă, în același an a intrat al treilea la Facultatea de Urbanism a Institutului de Arhitectură ”Ion Mincu”. Dar, marea pasiune a fost însă alta, pe care a transformat-o în libertate, muzica.

Creația, indiferent de forma în care se manifestă, impune trăire intensă, cunoaștere și studiu. Alex a urmat fiecare pas și a trăit fiecare etapă a devenirii sale cu entuziasm și pasiune.

A fost pasionat de muzică iar stilul ales a fost heavy metal. Perfecționist, Alex a ales chitara bass. Alex a creat trupe și a coagulat spirit pentru că rock-ul se adresează unui public elevat și are ceva special în mesajul pe care oamenii lui îl transmit – libertate, generozitate, seriozitate.

” Dacă cineva m-ar trezi noaptea din somn și m-ar întreba care este albumul meu preferat din toate timpurile, aș răspunde mai mult ca sigur că "Somewhere in Time".

Când era mic, a primit de ziua lui o casetă cu o compilație Iron Maiden (neoficială), pe care era și piesa Deja Vu. În mod ciudat, deși nu este una dintre piesele de rezistență Maiden, l-a dat total peste cap și l-a facut să se îndrăgostească de Maiden și ulterior de chitara bass.

Prima lui dragoste în materie de muzică a fost Queen (primise la vârsta de 4 ani un minicasetofon mono cu o casetă pe care erau și 3 piese Queen), și, deși, nu știa cum se cheamă formația, asculta acea casetă în fiecare zi. Din momentul în care a aflat ce este, a devenit obsedat de Queen, în școala generală avea o colecție de 55 de casete și, până la 10 ani, nu a fost zi în care să nu asculte Queen. Însă, din uriașa colecție de albume, cel mai mult l-a impresionat Innuendo, un album cu contraste atât de mari, scris și interpretat cu atâta pasiune și durere, încât nu are cum să te lase indiferent.

Întâi, în 1999 Alex Pascu a înfințat ”Thunderstorm” în componența: Vlad Necula – voce, Andrei Paraschiv – chitară, Alex Pascu – bas, Doru Trocan – tobe. Cele două albume ale lor au fost bine primite de fani – Beyond the Dawn (2001) și Vise Digitale (2007). În 2008, ”Thunderstorm” a fost prima trupa românească inclusă în programul B’ESTFEST AFTERSHOCK. ”Thunderstorm” a cântat peste 10 ani și a fost considerată una dintre cele mai valoroase trupe de gen din România.

Apoi, în 2010, s-a născut imponderabila formatie ”Goodbye to Gravity”. Basistul Alex Pascu a fost liderul trupei, una dintre cele mai populare trupe de metal din România. „Goodbye to Gravity” a luat naștere din talent, din ambiție și din multă muncă. ”Goodbay To Gravity” însemna: informaticianul Andrei Găluț – vocal, urbanist Alex Pascu – bas, arhitectul Vlad Țelea – chitară, urbanist (as.univ. dr.) Mihai Alexandru – chitară, inginerul constructor Bogdan Lavinius – tobe.

Pornind de la stilul lor, metalcore, alternative metal, sunet sau apariție scenică, băieții de la Goodbay To Gravity și-au construit o imagine aparte pe scena româneasca, reușind în 2015 să semneze cu filiala din România a celebrei Universal Records.

Numele trupei îi definește pentru că reflectă reticența lor și a muzicii pe care au compus-o de a fi încadrată în tipare sau reguli stricte stabilite de alții. Locul în care preferințele muzicale s-au întâlnit și i-au ajutat să creeze muzica nouă e Goodbye To Gravity.

”Chitarele lui Mishoo și ale lui Vlad se armonizează perfect, în timp ce tobele lui Bogdan conduc melodia ca un plus pe note, mereu fidel ființei sonore numită ”Goodbye to Gravity”, aflată în slujba celor cinci trupeți. Adevăratul maestru păpușar este Pascu, care ține structura piesei cu precizia și adâncimea basului său îndrăgit. Dacă Bodgan este inima, atunci Alex este creierul, Mishoo și Vlad sunt mâinile dibace, iar sufletul îl reprezintă Andrei, cu vocea lui când melodioasă, când dură, un fel de mijlocitor între lumea instrumentelor și cea a oamenilor. Ce treabă bună fac! Cât de talentați sunt! ”, scrie în cartea ”Jurnalul lui 66- Noaptea în care am ars”, Alexandra Furnea, o dureroasă descriere a dramei trăite la și după ”Colectiv”.

Cele două albume ale trupei au fost: Goodbye to Gravity (2012) și Mantras of War (2015).

În 2018, NASA a transportat pe Marte, în Misiunea InSight, numele lui Alex, Bogdan, Vlad și Mihai, angajându-le memoria dincolo de lumea noastră și în eternitate. Inițiativa comemorativă i-a aparținut regizorului Andreas Schönhofen.

” În amintirea celor patru membri decedați din „Goodbye to Gravity”, le adaug acum numele la Misiunea NASA InSight pe Marte. Numele lui Alex, Vlad, Bogdan, Mihai (împreună cu numele altor două milioane de oameni din toată lumea) sunt adăugate pe un microcip. Acest microcip este montat pe NASA InSight Lander. Lansarea a avut loc în mai 2018, aterizare pe Marte în noiembrie 2018. Landerul (și numele) rămân pe Marte pentru totdeauna! Opera de artă și numele trupei ”GTG sunt strâns legate de călătoriile în spațiu și astronautică. Acesta este motivul pentru care am ales acest mod pentru a-i onora pe cei patru oameni”, și-a explicat gestul regizorul Andreas Schönhofen.