”Sportul te învaţă să doreşti să fii cel mai bun, astfel încât şi după sport vrei să fii cel mai bun în meseria ta, oricare ar fi ea!”
Câți dintre noi nu așteptăm o viață întreagă un eveniment, un om, o cunoaștere prin care să ne eliberăm din cercul care ne ține zidiți în noi și prin care să devenim liberi, mai bogați în sentimente și în valori. Ana Pascu a fost omul care a deschis cercuri, a atins inimi, a provocat minți și a inspirat generații.
”Luptă” e cuvântul care caracterizează viața sa. A iubit scrima, a dăruit și a primit nelimitat pe planșă, a fost educată să țină mereu capul sus, să respecte prin maniere oamenii din fața și din jurul său, să le întindă mâna după victorii și să îi motiveze după eșec. Pasiunea, efervescența, știința cu care a luptat și eleganța călătoriei sale printre noi sunt semne ale unei treceri care a lăsat în urmă respect și recunoștință.
” Niciodată nu mi-a plăcut să promit și să nu mă țin de promisiune.”
Ana Pascu și-a câștigat nemurirea prin ceea ce a lăsat moștenire sportului românesc, spirit și știință. Pentru că sportul a învățat-o să-și dorească să fie cea mai bună în tot ceea ce a făcut pe planșa de scrimă și în folosul acestui sport după cariera de sportiv.
Familia scrimei românesti și mondiale, Mișcarea Olimpică din România îi datorează Respect. Ana Pascu a însemnat Excelență, a impus Loialitate, a crezut în Onestitate, a inspirat Spirit și a generat Viziune.
Ana Pascu a fost LIDERUL care le-a arătat celor care i-au fost alături care este drumul pe care să-l urmeze. Le-a deschis mintea și sufletul, a molipsit de pasiune și a transmis energia pozitivă a omului care a știut și a vrut să fie CAMPION.
În 2015, în octombrie-noiembrie, în cele mai grele momente ale vieții sale, a avut alături oamenii care au respectat-o și care au ajutat-o să îndure dispariția fiului său, Alexandru Dragoș Pascu în incendiul de la ”Colectiv”. După, nimic nu a mai putut fi la fel.
Ana Pascu a fost un om special, care și-a dedicat toată viața sportului: ca sportiv, ca antrenor, profesor și conducător. Scrima va rămâne pentru totdeauna legată de numele său în România. A cunoscut succesul și gloria. A fost exemplul unui sportiv dedicat, un caracter puternic, un lider echilibrat, un om pentru care ECHIPA a însemnat totul. Lumea sportului îi păstrează vie povestea pentru a inspira și motiva copiii că în sport și prin sport poți deveni o legendă. Prețuim lecțiile pe care ni le-a predat, admirăm eleganța cu care a trăit și discreția pe care a afișat-o de fiecare dată. E o legendă nemuritoare a sportului românesc și mondial care a demonstrat că atunci când te dăruiești, te pregătești și crezi în tine, totul e posibil; că poți câștiga dacă faci ceea ce trebuie și că nu e nimic mai înălțător decât să îi ajuți pe alții să ajungă campioni.
Aceasta este povestea Anei Pascu, ea va trăi prin oamenii pe care i-a inspirat și prin tot ceea ce a lăsat moștenire scrimei și sportului românesc, scrimei mondiale.
Pentru că ”Eroii cu mască” nu mor niciodată!
- Ana Pascu a început să practice scrima la vârsta de 8 ani, sub îndrumarea sabrerului Ghiță Man. S-a perfecționat la arma floretă cu antrenorul emerit Angelo Pellegrini, la Clubul Progresul București, iar apoi, la CSA Steaua avându-l ca tehnician pe antrenorul emerit Andrei Vâlcea. A îmbrăcat tricoul de campioană națională la floretă individual în 1972, a fost de șase ori campioană a României cu echipa Steaua, între 1971 și 1976, și a câștigat de două ori Cupa României. Cu echipa clubului Steaua a cucerit de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni.
- A debutat în competițiile internaționale la Jocurile Mondiale Universitare de la Sofia, din 1961, unde a cucerit medalia de aur la echipe. Au urmat 16 ani de selecții la naționala României, cu prezențe la 12 ediții ale Campionatelor Mondiale și la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice.
- La Campionatele Mondiale, la juniori individual a obținut aurul în 1963, la Gent. La seniori a cucerit în 1969 titlul la echipe și are în palmares alte două medalii de argint cu echipa, în 1965 și 1970, precum și un bronz la individual în 1971 si cinci medalii de bronz la echipe, în 1961, 1967, 1973, 1974 si 1975.
- La Jocurile Olimpice a cucerit două medalii de bronz la echipe, în 1968, în Mexic, și în 1972, la Munchen. A participat în total la cinci ediții consecutive de Jocuri, între 1960 și 1976.
- După retragerea din activitatea competițională, între 1980 și 1982, a lucrat ca profesor – antrenor la Clubul Sportiv Școlar nr. 1 București, iar din 1982 la Federația Română de Scrimă, unde mai întâi a fost secretar general, iar din 1994 președinte executiv. În 2013, Ana Pascu a ales să nu mai candideze la funcția de președinte executiv și i-a predat ștafeta lui Mihai Covaliu, fostul campion olimpic și antrenorul lotului național de sabie, devenind apoi președinte de onoare.
- În cadrul Federației Internaționale de Scrimă (FIE), a fost membră a Comisiei de Organizare, din 1983, a celei de competiții din 1996, și a celei de arbitraj, din 1998. A devenit membru al Comitetului Executiv al FIE, din 2000, iar între 2004 și 2021 a fost vicepreședinte al FIE.
- A fost membru în Comitetul Executiv și vicepreședinte al Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, iar în 2016 i-a fost conferit Colanul de Aur al COSR, cea mai înaltă distincție oferită de forul olimpic român.
- A primit titlurile de Maestru al Sportului și Maestru Emerit al Sportului și a fost decorată cu: Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (1968 şi 1973); Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer (2000); Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004).
- Ana Pascu a fost doctor în Educație Fizică și Sport. Teza de Doctorat – Strategia valorificării pregătirii sportive în competiții la scrimă – l-a avut conducător științific pe dr.ing. Adrian Gagea. Motto-ul lucrării: ”În strategie, mărimea pașilor nu modifică lungimea drumului”.
- Pe 11 august 2006, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Cauza al Universității Vasile Goldiș din Arad, filiala Satu Mare.
Ana Pascu
S-a stins din viață pe 6 aprilie 2022
